Pe cât de uşor mi-a fost să scriu primul articol despre expoziţie, pe atât de greu îmi este să-mi găsesc acum cuvintele după weekend-ul acesta. Am tras linie și mă declar mai mulțumit și mai bogat decât am fost până joi. Nu financiar, nici nu poate fi vorba de asta.
A fost un maraton, a fost o nebunie, a fost poate… pur şi simplu supraomenesc ceea ce s-a întâmplat, dar după astea 3 zile am reuşit să ajung la o concluzie pe care ţi-o voi spune la finalul postului.
Vineri dimineaţa, ora 00:15, am reuşit să punem şi ultima fotografie pe perete. Tot vineri, la ora 09:55, am deschis uşile. Primul om care a călcat pragul a fost Mircea. Nu-l ştiţi pe Mircea. Nici eu nu-l ştiam până atunci.
Mircea e un bătrânel simpatic ce mi-a povestit nostalgic despre frumuseţile “ascunse” ale Clujului de altă dată. Pobabil că cea mai mare provocare din timpul expoziției a fost să-i explic lui Mircea despre fotografia cu telefonul, de ce să foloseşti fotografia cu telefonul şi ce este aplicaţia Instagram. După ce m-a asigurat că a înțeles, mi-a promis că vine din nou de la ora 17:00 dar şi sâmbătă la concertul copiilor de la The Beat.
S-a ţinut de promisiune şi a venit, iar la final când ne-am strâns mâinile şi după ce i-am mulţumit pentru prezenţă mi-a spus tare şi răspicat:
– Tu crezi că se poate organiza un eveniment de calitate la care eu să nu particip? şi a plecat.
Şi nu doar clujenii au avut ocazia să vadă #viataincluj prin Instagram. De exemplu, am avut plăcerea să-l cunosc pe Ciprian care a venit tocmai din Craiova şi care are o poveste foarte interesantă legată de Instagram (vă voi povesti despre el săptămâna aceasta).
Lorant a venit din Alba Iulia ca să fie împreună cu noi la Instawalk’n’debate. O lecţie învăţată de la el, pe care nu trebuie să o uite nici un instagrammer, e că “Întotdeauna trebuie să ştergi lentila de la camera de fotografiat al telefonului. Întotdeauna”
Recunosc, am avut momente în care am fost doar eu printre fotografiile atârnate, dar niciodată nu m-am simţit singur. Poate că pur şi simplu nu am avut de ce să mă simt singur.
Acum când stau să mă gândesc la cele mai frumoase momente de la expoziţie îmi vin în minte oamenii care au fost la expoziţie şi care s-au bucurat împreună cu mine. Îmi aduc aminte de Mihai care a venit dintr-un turneu de 3 zile doar ca să fie alături de mine vineri seara la eveniment. Îmi aduc aminte de Chris care m-a ajutat joi toată ziua pentru a pregăti fotografiile să fie expuse, de Marian care a fost alături de mine de la început şi până la sfârşit. De Oana (amândouă:D) care zâmbeau de fiecare dată când ne “loveam” unul de altul în sală. De Vlad, Vio și Marius care au muncit cu noi cot la cot până când toate fotografiile și-au găsit locul. Dar nu în ultimul rând de Diana care mi-a ascultat toate frustrările şi toate bucuriile.
Chiar dacă au fost aproximativ 200 de fotografii expuse, chiar dacă sâmbătă seara am avut la concert 100 de oameni sau chiar dacă peste 1.500 de oameni au văzut fotografiile instagram #viataincluj în doar trei zile dar pentru mine această expoziţie a însemnat mult mai mult. A fost mai puţin despre mine dar mai mult pentru prietenii mei.
Expoziţia Instagram #viataincluj a fost organizată cu prieteni, pentru prieteni. Le mulțumesc lor, vă mulţumesc vouă, vizitatorilor, şi le mulţumesc partenerilor.
