Cătălin Georgescu – De ce folosesc Instagramul?

Cătălin Georgescu – De ce folosesc Instagramul?



Pe Cătălin Georgescu l-am cunoscut prima oară la Experience Hotel by Grolsch . Un băiat simplu “după vorbă după port” l-am admirat din primele fotografii pe care le-am văzut ieşite de sub degetul lui. De atunci ne-am împrietenit pe Facebook (că aşa se face după ce vii de la un eveniment unde ai stat mai mult decât ţine spuma la o bere) şi ne-am urmărit unul pe altul. Ne promitem că atunci când venim în Cluj sau Bucureşti ieşim la cafea la poveşti dar până la acel moment l-am obligat frumos să-mi răspundă la întrebarea mea “De ce foloeşti Instagram?”

Îţi mulţumesc Cătăline!

Cont oficial Instagram instagram.com/catalingeorgescu

“Fotografii adevărați nu folosesc Instagram. Fotografii adevărați nu folosesc filtre și efecte presetate. Fotografii adevărați nu folosesc Photoshop. Fotografii adevărați trag doar manual și postează direct din cameră.

Sunt replici folosite pentru a distinge între fotografii buni și fotografii mai puțin buni. Dar, din punctul meu de vedere, valoarea unui fotograf poate fi măsurată prin calitatea și creativitatea pozelor din portofoliu. De abia după, pe post de criteriu secundar, voi lua în considerare felul în care au fost obținute.

Până acum un an am desconsiderat instagramul și aplicațiile asemănătoare. Care-i rostul în a cheltui atâția bani pe aparatură care să producă imagini impecabile, doar ca să le strici apoi prin filtre? Dar nu-s impecabile. Nici nu-s exact cum le-am văzut sau dorit. Și, câteodată, prea mult detaliu strică. Așa că filtrele-s uneori binevenite.

Și-am văzut câteva cadre pătrate și colorate pe profilurile prietenilor. Mi-au plăcut. Așa că mi-am schimbat telefonul incapabil cu ceva care rulează  androidul mai bine, m-am înregistrat și-am început să explorez.

Am crescut pe și-odată cu social media, dar lipsa unui device competent m-a împiedicat să intru la timp pe câteva platforme de socializare populare.  Acum îmi dau seama că același lucru s-a întâmplat cu Marele Public Românesc, care de-abia acum prinde gustul smartphone-urilor și se dumirește ce-i cu social media. Mai ales Instagram a primit un suflu nou după interconectarea cu Facebook, oferind sute de milioane de posibili noi utilizatori pentru platforma fotografică.  Boomul online-ului în România de abia va urma, utilizatorul obișnuit va fi atras de vechile și noile platforme, campaniile online vor deveni din ce în ce mai populare.

Eu sunt aici pentru că-s guraliv și-am păreri pe care le vreau scrise. Am link-uri de arătat și muzică de-mpărtășit, inspirație de luat și de dat. Și nu-i de ajuns să postez pe blog de câteva ori pe săptămână. Dar pe Instagram am ajuns aproape accidental, mai mult din curiozitate.  Și-am dat aici peste o comunitate unită, cu propriile vedete, influențatori și trendsetteri. Și mi-a plăcut.

Primele luni am fost constant uimit de felul în care o mână de oameni surprind lumea pătrat și reușesc să impresioneze doar prin telefon. Am luat-o ca pe o provocare. Și ca pe o mare sursă de inspirație care deja mi-a schimbat stilul de fotografiere și felul de a vedea lumea. Am intrat în joc și contribuit ca antrenament, ca să-ncerc să-mi dovedesc că-s decent și fără aparatura strânsă peste ani. Am continuat pentru că-mi plac reacțiile imediate la pozele postate direct de pe stradă și pentru că nu mai trebuie să car mereu aparatul după mine. Sau să-l scot din rucsac. Nu mai e nevoie să consum timp cu postprocesarea, pentru că în limitarea opțiunilor de procesare am găsit eliberare.  În mod ironic, cu cât îmi este oferită mai puțină libertate, cu atât mai creativ trebuie să fiu.

Și-n timp ce eu îmi dau seama ce se-ntâmplă pe stradă și diseminez informație, oricare urmăritor primește o vedere de-aproape a persoanei mele digitale.  Mă vezi nu doar prin poze ci și prin text sau muzică. Ipostaze diferite care-ți spun cine sunt și dacă vrei să lucrezi cu mine, sau informație în plus care-ți permite să-mi apreciezi altfel munca. Prin social media vorbești despre tine, prin Instagram arăți instant Lumii ce vezi. Și Lumea vrea să știe că ești om. Pentru că, de cele mai multe ori, ăsta-i singurul lucru care te separă în marea omogenă a prestatorilor de servicii.”